În procesul schimbării stilului de viață și al comportamentului alimentar, trecem printr-o călătorie complexă, marcată de două etape fundamentale: dezvățare-învățare. Acest parcurs implică renunțarea la vechile obiceiuri și introducerea de noi practici favorabile sănătății. Este esențial să navigăm cu atenție între aceste etape, evaluând critic informațiile și convingerile noastre, pentru a asigura o tranziție eficientă către un stil de viață mai sănătos și sustenabil.

Evaluarea convingerilor și informațiilor în alimentația ta

Ca-n orice alt domeniu, în coordonarea pe schimbare de stil de viață și comportament alimentar, e necesar să ne chestionăm.

Întrebări esențiale

• este această regulă o opinie pseudo-științifică sau este dovedită printr-un studiu?
• este această alimentație nutritivă („îmi hrănește creierul?”) sau este doar focalizată pe a nu mânca anumite alimente, fără a compensa cu ceva nutritiv?
• este acest nutriționist cu experiență în aria în care îmi doresc? Câte cazuri a coordonat?
• este suficient să aplic o singură regulă cu sfințenie aleasă de mine sau să trec printr-o evaluare nutrițională specializată?

Atât informațiile, cât și convingerile care determină acțiuni nepotrivite în alimentația noastră, trebuie să fie analizate și discutate împreună cu nutriționist-dieteticianul. Scopul acestor discuții este să putem să înțelegem dacă mecanismul dă sau nu rezultatul dorit, și mai ales să aflăm care acțiuni duc la obiectivul nostru și pacientul le poate susține pe termen lung.

Exemple concrete de dezvățare-învățare de obiceiuri comportamentale în alimentație

Exemplul nr.1: M-am lăsat de zahăr, dar nu am slăbit nici un kilogram, în 3 luni.

Efortul de a reduce brusc zahărul este unul foarte mare. Pare a fi simplu să te lași de zahăr, nu? Dar știi exact ce pui în schimb? Mă las de zahăr versus consum 400 g de legume pe zi, oare ce credeți că ar fi mai eficient? Aceasta întrebare implică de fapt metoda prin care nutriționistul lucrează. A scoate pacientul din a imita o regulă a lui ”x” și a-l pune să gândească pentru el, în ansamblul acțiunilor prioritare stilului tău de viață actual.

Faptul că te dezveți de zahăr, nu implică automat că învăț să mănânc pentru nevoile mele și nici că slăbesc implicit.

Exemplul nr. 2: Eu nu sunt fan carne sau proteine de origine animală. 

Proteinele sunt elemente esențiale în alimentație, nu sunt necesare doar pentru a obține o slăbire. Oameni raționali comit greșeli neașteptate prin a lua informații de-a gata și a le pune nu doar în sertarele minții, ci și în practica cotidiană.

Mulți îmi răspund că își iau proteinele din ciuperci. Fiind 20 de ani vegetariană, universul acesta îl știu prea bine. Am cunoscut mulți vegetarieni care nu consumau legume suficiente și care erau convinși că ciupercile sunt proteice. În etapa de dezvățare, ca și coordonator trebuie să dovedești prin argumente obiective că ceea ce ei aplică (în acest caz ”iau proteine din ciuperci”) nu este corect.

De exemplu: 100 g de ciuperci champignon = 2 g de proteine. În comparație cu: 100 g de biban la grătar unde avem 23,8 g proteine/100 g. Să nu uităm: aportul minim necesar de proteine pentru un adult: 0.8 g/ kg corp. La o persoană de 100 kg, aportul minim necesar ar fi de 80 g de proteine pe zi.  

Demersul rațional în educația alimentară

Demersul rațional nu ar trebui să obosească pe pacient. Noi doar prezentăm de ce ciupercile champignon nu sunt o sursă de proteine, dar vom putea găsi soluții potrivite, dacă pacientul va dori să fie vegetarian. Însă, când tu ești convins că mănânci proteine doar pentru că așa ai auzit despre ciuperci, iar specialistul spune că nu este așa, poate să apară o stare de rezistență la schimbare.

Argumentele trebuie să fie solide, uneori repetate.De cele mai multe ori acești pacienți au deficiențe de Fier și B12 și suferă deja de simptome specifice acestor anemii, astfel putem construi argumente, corelând faptele cu consecințele. 

O metodă eficientă de corelare a comportamentului

O bună metodă în practică este să poți corela comportamentul pe care dorim să-l schimbăm cu consecința lui și să putem în paralel corela comportamentul propus cu beneficiul lui. În timp, aceasta metodă produce schimbări profunde. 

Necesită, însă, respectarea ritmului pacientului de a conștientiza, schimba, dezvăța și reînvăța.

Exemplul nr. 3: Eu mănânc prăjituri excepțional. 

Eram în ziua zece de monitorizare a jurnalului alimentar al unei paciente care era îngrijorată că nu slăbea suficient de rapid. Îi spun sincer că am scris în fiecare zi elementul care determină menținere, nu slăbire, ceea ce se întâmpla în tabloul ei. Ea, dezamăgită de analiza mea, îmi spune convinsă: ”Prăjiturile au fost o excepție, nu regulă”. 

Ca nutriționist-dietetician, eu trebuie să evaluez convingerile și percepțiilor pacienților mei cu privire la alimentație. Nu mă pot baza că vedem aceeași realitate. 

Astfel, am notat în dreptul zilei alimentul dulce.

Și i-am spus: ”Concluzia este că în ultimele 10 zile, ați avut doar 2 zile fără ceva dulce. Deci nu, nu este o excepție, este o poveste frumoasă spusă, dar nu este reală, precum ne arată monitorizările. Eu rar am pacienți cu acest comportament alimentar cu rezultatul menținerii, la vârsta dvs., de obicei, chiar iau în greutate. Deci nu aveți de ce să vă simțiți prost. Nu puteți să spuneți ceva ce nu este real, dulcele la dvs este frecvent, nu excepțional. Comportamentul acesta alimentar nu va determina creșterea masei musculare și reducerea în greutate cu câteva kilograme, pe care dvs. le vizați”.

Pacienta mi-a răspuns: ”așa este, doar că eu nu vedeam. Am tot căutat alte explicații, boli, dar se pare că trebuie să-mi îndrept atenția pe ce mănânc”. 

Exemplul nr. 4: ”Încă mai pic în obiceiurile proaste, de obicei pe fond de oboseală.”

Programul 10-10 te ține într-un cadru foarte bun de reușită pentru un proces optim de slăbire, construit pe schimbare comportamentală. Cine nu reușește în program, nu va reuși mai bine în afara lui, nu mă refer doar la nr. de kilograme slăbite, ci la conștientizări și mai ales la reală schimbare comportamentală.

Dezvățare-învățare – un proces pe termen lung

Recăderi în obiceiuri vechi

Totuși, pot apărea recăderi? Sigur. Obezitatea a construit niște rutine specifice, niște circuite specifice. Când intri în programul 10-10 concurăm cu ce ai făcut tu zi de zi, în perioada de îngrășare. La unii se adună decenii. Pacientul dorește ca printr-un program de 70 de zile să primească un bilet de normopondere pe viață. Nu este cu putință.

Într-un program educativ de slăbire, cum este programul 10-10, începi să te obișnuiești cu regulile, în două programe consecutive observi schimbări profunde pe corpul și metabolismul tău. După 1 an, atingi greutatea optimă. După 3 ani, vei ști să redresezi plusurile la timp și să rămâi într-un cadru optim. Avem pacienți de 4-5 ani, care mai fac câte un program/an, pentru a da jos plusul luat și a-și reaminti că grupul are o forță extraordinară.

Sunt pacienți care au obținut rezultate foarte bune și care după o criză existențială au luat în greutate. Sunt ei vinovați? Ar trebui să se simtă prost? Ar trebui să considere că programul nu funcționează? Sau ar trebui să găsească un suport potrivit? 

Suportul comunității și abordarea obezității în procesul dezvățare-învățare

Ei ar trebuie să apeleze la suport, la o comunitate reală, care este bazată pe principiul: ”obezitatea este o boală cronică și recidivantă și am nevoie de un ajutor specializat și de suport pentru a ține sub control, mai ales perioadele de criză existențială, de oboseală cronică și altele.

Iată ce ne spune o pacientă cu bune rezultate după o ediție de începători:

”Eu simt că am schimbat mult, dar încă mai pic în obiceiurile proaste (de obicei pe fond de oboseală). Deci avem și multă putere la câte am făcut fiecare, dar totuși cred că sunt așa de bine “scrise” în creier “prostiile” de atâția ani, încât cum las garda jos, cum o iau iar pe drumul prostiilor, o zi, două, o seară.  Îmi place însă termenul dezvățare. Vă dați seama că lucrăm de 70 zile să ne dezvățăm de ceva atât de simplu și de înnăscut (ai zice) ? Hrana și somnul…”

Concluzii – Fii pregătit/(ă) pentru un proces durabil

În concluzie, timpul acordat procesului de dezvățare-învățare implică:

• o coordonare zilnică a rutinelor
• discuții pe aceste tendințe, acțiuni, dialogul interior, pe ce îți vine să faci versus ce ar fi congruent cu obiectivul
• suportul de grup
• concentrarea pacientului pe acțiunile lui, pe el (cu mențiunea să facă distincție între identitatea lui și metabolismul lui)
• să prioritizezi schimbarea stilului de viață printre primele 5 obiective ale tale.

Articol rânduit de Anca Ignat-Sâncrăian – nutriționist-dietetician, practician senior și coordonatoarea programului educativ de slăbire 10-10