Astăzi, în cadrul programului 10-10 avansați, una dintre participante a ridicat un subiect valoros: motivația din timpul procesului de slăbire.
Ne povestea despre faptul că ea la început a avut o emoție tare frumoasă să înceapă programul. Ne spunea despre speranța unei reușite, de a merge de la 115 kg Acasă, din nou.
A adus spre discuție 2 grafice: graficul motivației de la început care este cât mai ridicat și graficul cunoașterii care este jos. A comparat aceste 2 grafice din startul programului de începători cu cele actuale (în 4 luni, la – 20 kg). Acum motivația este jos, iar cunoașterea sus.
O altă colegă din grup, cu un tablou similar de pornire, dar și de slăbire, a spus poate mai simplu: ”Motivația a început să scadă cu cât mă simțeam tot mai bine.”
Motivația
O discuție cu adevărat interesantă. Care este motivația pacientului de a slăbi, la început de drum? Dar care este motivația unui pacient pe parcursul acestui proces, care poate dura 1-2 ani? Pot fi ele aceleași, pot fi ele de intensități similare?
Motivația = frică. Din statistica programului 10-10, vă pot spune că peste 70% din participanți sunt motivați de FRICĂ, frica de boală, frica determinată de analize rele, frica de a nu putea crește copiii, frica de a nu activa patologiile părinților. Un procent mic <20% sunt motivați să slăbească pentru sănătate, pentru imaginea corporală, pentru stima de sine, corelat cu ceva pozitiv.
O altă persoană din grup ne-a relatat că la început motivația ei a fost dată de disperarea de a slăbi cât mai multe kilograme. Motivația=disperare. Iar după un an de program, motivația s-a transformat în informație, aspect care o face mai responsabilă.
Oare suntem cu adevărat motivați de lucruri pozitive, de factori care ne aduc beneficii?
Oare suntem cu adevărat motivați de a învăța lucruri noi, care aplicându-le vedem îmbunătățiri uriașe pentru sănătate?
Sau suntem oare motivați încă de ce s-ar putea întâmpla rău dacă nu am schimba ceva? Este frica funcțională și determină luarea unor acțiuni, însă ce facem cu acest tip de motivație, când după scurt timp, tu vezi că ai analize ameliorate, conștientizezi că știi și tot ușor-ușor te îndepărtezi de a practica?
Pe parcursul procesului de slăbire, motivațiile de a rămâne angajat în acest demers se vor schimba și vor avea intensități diferite. Frica te împinge să iei acțiune, dar nu este suficientă să determine normopondere și sub nici o formă menținere.
Pacientul trebuie să lucreze cu specialiști potriviți pentru a găsi motivații adecvate acestui proces lung de stil de viață sănătos.
Vă fac trimitere către câteva studii despre factorii motivatori în procesul de slăbire:
