Hehehe, dragii noștri,

Și mulți au fost la multe facultăți și par că nu au niciuna. Nu știu dacă facultățile sunt mereu de vină sau cel care le parcurge. Însă, nutriționist fiind și eu, când aud această afirmație, deja vizualizez că sunt doar un alt număr pentru acel client. Nici un coleg de-al meu nu dorește să știe că este o stație al turismului nutrițional și că nu aduce nici un beneficiu clientului/pacientului său. Pentru că susțin încă din 2010 acest domeniu, prin diferite activități și proiecte, vă spun că domeniul Nutriție-Dietetică are multe beneficii și trebuie înțeles diferit decât de ex. o problemă de colesterol tratată cu statine.

Nu poți merge la un nutriționist și să te aștepti să nu schimbi nimic. Dar simpla vizită nu determină schimbarea. Când vrei un rezultat, dar nu vrei sa faci o schimbare pentru acel rezultat, recomandarea este psihoterapia și nu nutriția, ca primă linie de tratament.

Da, refuzăm 30% din pacienții care ne apelează la Casa Ignat, doar pentru că realizăm din procedura noastră, că nu sunt interesați decât de socializarea cu noi, nu de a aplica terapia nutrițională. Iar noi, în cabinetele noastre, ne ferim, să intrăm pe modulul de socializare, oricât de cuceritor poate fi. Avem o procedură, avem niște obiective și etape de parcurs în cele 90 de minute. Până la urmă, nici un pacient nu ar trebuie să ne ispitească cu povești care se potrivesc a fi spuse la o cafea cu o prietenă, nu la masa nutriționistului. De aceea alegi să mergi la cabinete bine cotate, cu eficiență și rezultate dovedite.

Să luăm spre exemplu pacientul obez de grad 2 (100 kg la 165 cm) și care pledează în prima parte a consultației că ”mie îmi plac kilogramele mele, sunt chiar okay cu mine” și ”mie îmi face plăcere să mănânc”. Vocea mea interioară deja are un monolog întreg, în timp ce pacienta rostește aceste constatări. Îmi spun mie oare cum ar fi să mergi cu o tumoră la un chirurg și să-l rogi să te opereze, dar fără să te taie, cumva cu puterea minții. Așa se simte orice nutriționist care ascultă un pacient obez că-și adoră kilogramele și alimentele. Nutriționistul rămâne fără instrumente.

De ce se întâmpla asta? Pentră că obezitatea este considerată de către obezi propria lor realizare (din propria lor conduită). Aici ne bifurcăm în 2 clase: 1. a celor care se simt vinovați și iau măsuri și 2. cei care afirmă că pot merge precum erau la 60 kg, nu simt nici o diferență, nu iau nici o măsură.

Să ne întoarcem la faptul că obezitatea este derivată din propria lor conduită, este a lor, ”este investita lor”, ”este ignoranța lor”, ”este plăcerea lor”…indiferent din ce derivă, este cumva o proprietate a lor și le aparține. Eu aici aș insista.

Mulți dintre obezi MINT, se mint. Aș dori să spun că acea plăcere poate ascunde un întreg periplu de hormoni rebeli, dați peste cap (insulină-grelină-leptină), un întreg univers de bacterii care urlă a fermenți, scufundate în niște inflamații ca niște baloane uriașe. Iar unii numesc aceste dinamici plăcere și acceptare?!

Eu aș numi lipsă de cunoaștere.

Decide să te educi în nutriție, precum ai făcut-o în atât de multe alte domenii, cu un început, cu o temelie. Aici constat un mare gol al educației de bază. Sunt pacienți obezi care îmi spun că nu le place carnea, că le este ”scârbă de ea”.

• Și ce ați făcut dacă nu vă place?
• Nu am mai mâncat.
• Și ce ați mâncat în loc?
• Năut, fasole, soia, paste, fructe, pâine, dulciuri,…
• La o ancheta alimentară de 2 săptămâni, adunăm mulți carbohidrați pentru un pacient obez, nu? Și ați slăbit după ce ați scos carnea?
• Nu, am mai luat 10 kg în ultimul an…
• Dar care vă era prioritatea? Să slăbiți sau să vă îngrășați? Când decideți o schimbare atât de importantă, de ce nu apelați la un nutriționist să vă sugereze un plan adaptat? Este ca și cum ați dori să vă remodelați casa și dărâmați un perete. Fără a ști, ați dărâmat unul de consolidare a întregii construcții și nu ați pus nimic în locul lui. Nutriționistul poaste să jongleze cu grupele alimentare și să nu vă cauzeze atât de multe carențe sau alte consecințe.

Nu încetați să mergeți la nutriționiști!

Vă puteți propune un an al educației în nutriție, prin bucurie și cu gândul de prevenție. Nutriția, mai ales în obezitate, este indispensabilă reușitei. Și după ce ați parcurs teoria, haideți să monitorizăm practica și dezvoltarea automată a unui lifestyle optim.

Dacă sunteți la obezitate de gradul II, pentru a ajunge la normopondere luați-vă timp circa 4 ani, în care să urmați etapele de tratament al obezității de grad II, menținerea ghidată și controlată și dezvoltarea unor obiceiuri nutriționale care să prevină recurența sau alte riscuri evidențiate în primele etape. 4 ani față de 20 de ani la obezitate sună realizabil, dar 4 luni sună doar magic, iar incidența la recurență este foarte ridicată.

Lăsați-vă ghidați mai ales în domeniile în care știți atât de multe lucruri neștiințifice, nevalidate, comerciale și industriale, adictive și false.

Anca Ignat-Sâncrăian