Nu voi lasa pe nimeni sa imi spuna ca nu pot face ceva, nici chiar pe mine.

Am avut un pacient diagnosticat cu scleroza multipla in placi. Acum 9 luni a decis sa se alimenteze vegan, preponderent crud. In acelasi timp, a renuntat la orice tip de medicatie (dupa 2 ani de interferon, dupa 1 an si jumatate de antibiotice si alte indraznete experimente).

Devenise un alergator in scaun cu rotile, cu 9 luni in urma, iar astazi a venit la clinica pe scari, ajutat de carja.

Are 3 vise: sa mearga in 3 picioare(cu carja), sa ajunga in Machiu-Pichiu si sa aiba un copil.

M-a intrebat: Sunt constient ca daca tin acest stil de viata voi trai 100 de ani. Iar daca voi fi paralizat, de ce as vrea sa traiesc asa mult? De ce continuu sa ma hranesc astfel?

In timpul terapiei, am vizualizat impreuna ca alearga, ca dispune de o functionalitate perfecta a picioarelor si a intregului organism. Am vizualizat impreuna, insa el era ghidul si transmitatorul de emotii.

Atunci am realizat ca nu are nevoie de un motiv pentru a continua, deoarece are ceva mult mai mult: este convins.

Anca Ignat

*Cu multa apreciere pentru fiecare zi din viata ta, Dragos!