Supraponderalii care lasă pe mâine ce puteau face de două decenii sunt deja obezi.
Majoritatea oamenilor care au o greutatea corporală cu mult mai mare decât cea normală nu doresc să abordeze subiectul slăbitului din perspectiva frumuseții, afirmând că pentru ei acest aspect este complet lipsit de valoare. Cu o parte dintre ei, care au fost cu adevărat ambițioși, scăzând alături de mine 20-30 de kilograme, ajungem să discutăm despre haine, mărimi și conturul corpului lor. Iar frumusețea lor neobservată de ei ajunge să se descopere, ca o cortina trasă la final de o piesă excelentă. Frumusețea unui trup este o formă de exprimare a sănătății.
La început, pretind că sunt foarte bine cu ei înșiși, întrebându-mă oare la ce se raportează? Voi știți că o tumoră, ca obezitatea, poate să dea simptome doar în faze avansate? Totuși veți considera că această comparație este deplasată. Dar face sens din perspectiva mea, o tumoră nu se vede, iar obezitatea nu se dorește a fi văzută. Da, sunt mulți obezi care nu se văd, indiferent de bombardamentul de jigniri al societății. Au făcut rezistență, au construit un zid solid între ei și oglindirea societății.
Sunt mulți obezi care se văd doar în forumul lor intern, scufundat în dialog negativ, exprimat în exterior prin umor și alte forme extravagante de a mima binele. Câți obezi nu ne fac să râdem, în timp ce în ei curg râuri de lacrimi?
De câte ori un normopoderal ajută un obez?
Dând sfaturi unui obez este ca și cum ți-ai educa părinții, pentru că nu-i accepți altfel. Ei au deja experiențe proprii, au convingeri false aplicate, se învârt de ceva timp, iar noi ne gândim că informația le va schimba viața. Oare? Când ești supraplin, crezi că un gram de informație suplimentară este o necesitate?
Viața se schimbă prin practică. Ar trebui să ne definească rutina, nu excepția. Este important să le spunem că nu va fi ușor să reușească, că va fi chiar greu, că normponderea va implica o transformare și o sfărâmare de opinii culese din vecini și mixate la mesele lor.
Procesul de slăbire implică, în primul rând, angajamentul de a dori să zdrobești o rutină care te conduce spre moarte lentă, de a recunoaște că sutele de diete aplicate nu au fost însoțite de metodologia riguroasă a reușitei, că nu ai urmat ajutorul specialistului când ai picat, ci dimpotrivă l-ai părăsit, pentru că fie nu este bun din perspectiva ta, fie ți-a fost rușine să nu-l dezamăgești.
Rușinea, cel puțin pentru pacienții din România, este o mare problemă. Din rușine, mulți pacienți mint. Din rușine, mulți pacieți abandonează. Să recunoaștem că regulile le respectăm doar dacă le ”personalizăm”. Însă în nutriție, disciplina, respectarea regulilor și înțelegerea lor sunt mai presus de rușine. Să ne propunem mai mult să cerem respectuos ajutorul, asumându-ne reușita, în loc să ne ascundem sub umbrela rușinii.
Dacă ești obez, cere ajutorul unui specialist, dar fii pregătit nu să-mi spui câte știi, ci să-mi arăți că poți practica ce este dovedit că funcționează. A ști nu înseamnă a aplica.
Citește și părerilor unor pacienți care nu mai sunt astăzi obezi: https://casaignat.ro/program-educativ-de-slabire-10-10-editia-a-ii-a.html
Anca Ignat-Sâncrăian