Nutriția prin ochii dieteticianului

Ca oricare alt domeniu profesional, și nutriția se măsoară prin responsabilitate, timpul implicat, pregătire, cazuistică, eșecuri și reușite. Mai mult decât un domeniu profesional, prin tainele din culisele lui, care umplu sufletul celui care lucrează în această arie, nutriția poate fi o vocație, poate aduce satisfacții nebănuite și o permanentă dezvoltare și personală. Domeniul te crește prin oamenii care apelează la el, te poate șlefui mai bun și mai uman, în cele din urmă, după travalii și eforturi.

Nutriția – pronaosul medicinei și prima încăpere din sanctuarul sănătații

Încă la nivel de percepție, prevenția este un termen abstract și seamănă, în mintea noastră, cu sănătatea. Pentru a explica, vă spun ironic că sănătatea în nutriție este atât de cuceritoare precum este un broccoli făcut la abur.

Toate cuvintele de convingere a unui om să-și mențină sănătatea sunt în van, atunci când în primii ani de viață nu a primit nici o formă de educație asupra sănătății prin nutriție. Interesant este să aflăm că sunt copii care știu teoretic mulți aditivi alimentari (ca denumire și număr), însă dacă ar fi să aleagă ceva de ronțăit, ar alege un produs cu acești aditivi. Faptul că știm lucruri teoretice, nu înseamnă că alegem prin acele filtre, ci prin altele, cele umane, ale plăcerilor și gusturilor cunoscute deja. Copilul va alege corect doar atunci când părinții și educatorii în sănătate îl vor ajuta să saliveze când vorbesc despre broccoli la abur, și nu explicând câți glucozinolați sunt și ce face sulforafanul. Și pentru că această cale de educare, prin plăcere și emoție pozitivă, nu este bătătorită, rămânem să facem pledoaria prevenției și a sănătății prin nutriție, fără folos.

E haos. Iar materiile din acest haos sunt predate de când suntem mici. Adulții apelează la nutriționiști, în așteptarea magică de a nu schimba ei nimic, dar să obțină rezultate. Când pui însă lupa în comportamente și alimente ”non-alimente”, pacienul pare a opune rezistență, căutând ieșirea din sanctuarul sănătății, intrând mereu în bucla previzibilă a patologiilor inflamatorii și a declinului cognitiv.

Ajungem să fim cu o disponibilitate tot mai redusă de a schimba ceva în noi și să ciocnim la uși cu ”pernițe hrănitoare pentru animalul din noi”, sub formă de capsule de slăbit, capsule de vindecare a cancerului și alte inepții care dovedesc că nu înțelegem nimic din mecansimul organismului nostru. Când vreți să spălați vasele, aprindeți lumina în loc să deschideți robinetul? Tot cam așa văd eu când mâncăm atât de prost, dar avem așteptarea să slăbim.

Medicina este mult înclinată în zona de tratament, iar antecamera ei poate fi și nutriția. Dar trebuie mult să simțim bucuria sănătății pentru a o dori să o menținem, să depunem disciplina necesară demnității umane de a face orice pentru a ne atinge potențialul. Nu există nici un efort prea mare care să nu merite sănătatea noastră. Nu există nici un efort, când mâncați mai puțin, deși mereu ne plângem că într-o cură ”facem foamete”? Oare?

Întrebați-vă bunicii ce înseamnă a face foamete? Are vreo conexiune cu minciuna pe care v-o spuneți zilnic din foamea voastră? Când ai 2 cutii frigorifice și un congelator plin cu mâncare, când ai un magazin la fiecare colț de stradă, când știi exact că și ieri te-ai supraîmbuibat și oricând o putem face din nou, cum am putea spune că facem foame?Construcția nutriției din zilele noastre a atins reversul medaliei din perioada de foamete. Și da, nu neg argumentele de foame emoțională, dar nici nu susțin să vă adresați nutriționistului pentru acest tip de problemă, dacă vă autodiagnosticați.

Nutriția pe care o privește transversal dieteticianul nu are nimic în comun cu nutriția pe care o privește pacientul. Dacă omul spune că urăște inul sau că este neutru, dieteticianul are în cap o compoziție de date prin care inul nu poate fi nici neutru, nici de urât (este doar un exemplu, pot lua orice aliment pentru această comparație).

La final, aș dori să vă invit să explicăm sănătatea cu termeni cât mai vizuali, să vorbiți cu oameni despre comportamente sănătoase, dar fără a folosi cuvântul sănătate. Vă provoc să-i faceți pe cei din jurul vostru și pe voi să mâncați sănătos pentru că așa cer gustul și plăcerea voastră, nu din teama de a nu fi bolnavi. Haideți să facem o competiție reală între invazia marketingului din alimentele ”non-alimente” îmbrăcate în aure de nutrienți magici cu ceea ce de fapt sunt alimente, să le descriem prin emoții, să descriem gusturi, să zicim yummy la orice mâncare gătită din ce avem mai bun în casă, și yucky la chestii făcute fast food.

Anca Ignat-Sâncrăian

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept the Privacy Policy