Citeam ieri în cartea lui Irvin D.Yalom despre mortea mamei sale, despre moartea pacienților lui și căutam printre rânduri să înțeleg ce simte el mai mult decât ce descrie din punct de vedere psihiatric. Mă adânceam în pagini și nu găseam separarea celor două părți.

Astăzi la ora 9.30 o întâlnesc în cabinet pe dna I.F. , cu un păr bogat, pe care am cunoscut-o acum câteva luni, când era după ședințele de chimioterapie și înainte de extirparea de splină. Diagnosticul a fost și rămâne încă nesigur. Este mereu veselă, încrezătoare, își depășește convingerile limitative și iese din zona de confort. Astăzi a decis să țină un post cu sucuri monitorizat, ca fiind o prima etapă de definire a unui stil alimentar adecvat cazului ei. Mi-a mărturisit că s-a pregătit pentru aceste zile, că a așteptat de mult să aibă puterea de astăzi și este curioasă dacă ea va reuși. Dna I.F. a învățat că siguranța unui diagnostic corect uneori nu există, însă nu este o condiție vitală pentru a face un tratament. Depășirea acestui blocaj poate ajuta vieți. Atunci când nu avem un diagnostic, dar avem o situație critică, este imperios necesar să se ia o decizie de a acționa, fie prin abordarea altor specialiști, fie, dacă a fost epuizată prima variantă, prin a urma intuiția proprie. Implică o adevărată putere personală, dar sunt cazuri de reușită.

A urmat o veche pacientă, dna I.B., care după 18 luni de terapie nutrițională întâlnesc o persoană cu 30 de kg mai puțin, cu un tonus frumos, cu renunțarea la medicația pentru hipertensiune arterială, cu încredere în sănătate și cu ambiția de a mai slăbi, spune ea, încă 30. Dna I.B. era însoțită de fiica ei, care mi-a arătat poze cu copiii, despre care știam câte ceva. Însă iată ce spune unul dintre nepoți:

”O să-l rog pe tata să-ți schimbe doctorul, bunica, să poți mânca și tu clătite!”

Ziua continuă cu dna M.N., însoțită de fiul ei.  Pacienta în vârstă de 73 de ani a fost diagnosticată cu un adenocarcinom de sigma operat și chimiotratat (9 ședințe), cu determinări secundare peritoneale și hepatice. A fost sfătuită să mă contacteze de către neurologul care monitorizează polineuropatie mixtă a dnei M.N.. Dna neurolog a apreciat terapia nutrițională a unei paciente comune – dna U.T. (un caz despre care voi scrie un articol ulterior), constatând aderența pacientei noastre la dieta stabilită. Ședințele de chimioterapie a dnei U.T. ar fi putut accelera boala de Parkinson, dacă pacienta nu ar fi apelat la o susținere adecvată de nutrienți. Astfel dna neurolog m-a recomandat și altor pacienți, motiv pentru care am o profundă recunoștință.

Confesiunea dnei M.N. mi-a rămas în inimă încă sub formă de întrebare:

”Soțul meu m-a ajutat să depășesc această etapă, printr-o formă aleasă atent, cu iubire. A murit acum 8 luni, iar durerea pierderii lui a fost cu mult mai mare decât frica propriei pierderi. Așa a știut că voi simți perioada de tratament mai ușoară.”

La sfârșit de zi caut metodă pentru două cazuri noi:

1. ”Am niște probleme mari, pe lângă fibroză f3 care este la un pas de ciroză și ficatul este fibrozat 75% și e irecuperabil, am facut diabet și o steatoză. Tensiunea portală îmi este extrem de mare. Aștept răspuns.” (E.)
   
2. ” Am vazut ca aveți detox până pe 25 dec vreau să țin 3 săptămâni. Îmi trebuie ceva brutal. Și intervenția gastrică  e brutală, soluție pe care doctorii mi-o recomandă. Nu aș merge să fac intervenția pentru că îmi este frică și este urmată de regim sever (apă, sucuri, supe strecurate 120 ml). De aceea aș merge pe varianta asta. Aștept parerea ta si suportul motivațional pentru a nu renunța 3 săptămâni. Și costul la metoda asta e mai redus decât intervenția gastrică.” (D.)

Din punct de vedere nutrițional, ziua a început cu sucul verde specific zilei nr. 1 din programul Detox 5 (cam amar, dar sănătos),  iar prânzul a fost delicios, realizat de Valentina – salată de cartof dulce, năut și spanac (mai multe detalii pe pagina ei mâine).

Un început de săptămână a unei luni de final de an trage după sine invitația la introspecție, analiză, evaluare și planificarea anului viitor.

Dorința sinceră este de a ști mai multe și de a face mai multe, iar frica cea mai mare este de a nu face nimic important.

Cu considerație pentru cititorii acestor rânduri,

Anca Ignat