Arhive categorii: Repere simple

Sufletrit – 3 ani

Programul gratuit de nutriție, Sufletrit, a sărbătorit 3 ani; ani în care ne-am întâlnit cu consecvență și bucurie, cu scopul de a răspunde întrebărilor și preocupărilor din domeniul nutriției, alimentației sănătoase și dieteticii.

Vă mulțumim tare mult pentru implicarea și susținerea dvs în acest domeniu.

Fotografii de la ediția aniversară din 22 iunie 2017.

Mai multe despre programul Sufletrit, puteți citi aici:

https://casaignat.ro/

Prea puțini ani pentru a iubi

Și dacă viața ar fi bună cu mine și mi-ar dărui încă jumătate de veac, cu tărie cred că sunt  prea puțini ani pentru a iubi un om.

Orele-nșiruindu-se-n zi, una după alta, transformau iubirea pentru el, nu dorul, în materie tangibilă. Speranța regăsirii și răbdarea de a respecta rânduirea, mi-au dovedit puterea dragostei din acceptarea celuilalt, fie și plecat din lumea aceasta.

Lumina din ochii bunicii strălucea cu forță, în derularea amintirilor cu mult iubitul om. I-am repetat dulcele gust al meselor alături de ei, am așezat în pagini fotografii dragi și scrisori, finalizând cu ultima lectură ”La o veșnică speranța a revederii!”.

Iși umplea sufletul îndrăgostit cu împlinire.

După 64 de ani de căsătorie, după 90 de ani de viață, îmi spune doar atât:

”Când consideri că meriți a fi iubită mai mult, iubește tu mai mult. Când consideri că nu mai poți iubi, te înșeli.”

12511837_1183193741709137_1798226706_nAnca Ignat

 

 

 

Despre alegeri personale

Nu de mult m-am surprins pentru prima data spunandu-i mamei:
„-Te rog, nu-mi mai povesti cazuri de cancer pe care le auzi in jurul tau, eu asta fac suficiente ore zi de zi!”
Am regretat ca nu am avut puterea de a discuta impactul pe care l-a avut asupra ei povestea auzita. Insa am fost uluita sa aflu motivul pentru care am oprit-o. Cunosc mecansimul ca atunci cand imi pierd rabdarea de a asculta pe cei mai dragi oameni, inseamna ca sunt profund obosita.

Nu am stiut niciodata cum ma schimba cazuistica pe cancer pe mine, ca persoana, pana cand, in luna martie al acestui an primesc o constatare din partea unui membru al familiei mele: „Nu inteleg cand ai devenit atat de rece si lipsita de o reactie, traiesc impresia ca nu te afecteaza nimic.”

Un prieten drag sufletului meu mi-a spus, bland, sa am in grija mai mult timp pentru mine, macar in viitor. Pe el l-am incarcat de multe ori, necontroland prea bine lungimea sau adancimea relatarii unui caz.

Ce am dobandit in acesti ani de practica in nutritia oncologica?
– o cunoastere profunda despre reactia organismului la o compozitie nutritionala complexa, adaptata intregului organism si nu doar tipului de cancer;
– o mai profunda intelegere a procentului pe care nutritia il poate atinge in tratament;
– ca alimentatia este doar un factor din schema complexa de tratament;
– o cunoastere despre natura umana cand viata este diagnosticata ca fiind pe sfarsite.

Un singur vis am avut in acesti 4 ani despre cancer. Imi amintesc umezeala ochilor, gustul diminetii, dar mai ales mesajul acelei nopti. Imi spuneam in vis, indepartandu-ma de doctorul oncolog, care imi daduse vestea conform careia sufeream de 2 tipuri de cancer, traind durerea organic ca: „…a fost atat de frumos acest trai, dar atat de scurt…Am iubit atat de mult si as fi iubit atat de mult!”

Ce am pierdut in acesti ani?
– bucuria lucrurilor superficiale
– emotia unui lucru grav
– sansa de a cunoaste povesti doar frumoase.

In cazul terapiei nutritionale in cancer, nu ai cum oferi siguranta. Nu ai prognostice, nu ai previziuni, ai insa numeroase reactii imprevizibile.
Nu am intalnit un pacient vindecat prin nutritie. Insa am cunoscut pacienti care lupta si astazi, dupa ani de zile, de la diagnosticare, doborand prognostice grave, care au depasit metastaze, insa pe acesti pacienti eu nu-i pot numi vindecati strict prin nutritie.

Nu cred in vindecari miraculoase. Cred in vindecare in urma unui protocol rigid, realizat prin colaborare cu echipe de oncologi, psihologi, nutritionisti si cu convingerile si credintele pacientului.

Am intalnit cazuri cand tumora gigant s-a retras semnificativ in urma unui protocol strict nutritional.
Am intalnit cazuri in care pacientul a depasit perioade de metastaze printr-un regim alimentar selectiv.
Am intalnit cazuri de vindecare la pacienti care au urmat protocolul clasic de operatie si chimioterapie sustinut de protocolul nutritional.
Am avut cazuri din ce in ce mai complexe. Unii sufereau de 2 tipuri de cancer simultan, aparent fara nici o conexiune, iar alti pacienti aveau un cancer asociat cu o cascada „generoasa” de alte boli grave sau rare.

Cancerul este o boala grea, care implica schimbarea profunda a omului. Se spune ca creierul unui om diagnosticat cu cancer nu este la fel cu al pacientului vindecat.

In urma acestor ani, pot spune cu convingere:
– ca nutritia are un rol important in protocolul complex de tratament al cancerului. Eu am spus si in trecut ca nutritia poate influenta pana la 30 %, insa in unele cazuri chimioterapia nu promite mai mult si ea vine cu efecte adverse numeroase;
– ca religia sau credinta lui, eliberarile profunde, vizualizarea si un dialog interior pozitiv sunt terapii importante, care pot face diferenta intre izbanda si esec;
– ca notiunea de cancer are o conotație profund negativa. Toti avem nevoie de o mai mare educare a formelor de preventie si tratament in cancer, de o disociere intre cancer si moarte, pentru a fi cu mult mai puternici si mai abili in lupta cu aceasta boala.

Acesti ani mi-au adus in fata si oameni apropiati, de la mama, unchi, var, la prietene care m-au sensibilizat mult. Pe toti ii am astazi langa mine si sunt profund recunoscatoare. Ei cunosc cel mai bine diferenta intre starea de energie a corpului atunci cand respecta protocolul stabilit in comparatie cu zilele cand se prabusesc. Insa mereu gasesc strategii de motivare si perseverenta in drumul unic ales, acela de a trai.

Scriu aceste randuri cu gandul la viitor. Iau in considerare ca intr-o zi ma voi intoarce de la servici si voi relata copiilor si sotului meu detalii de la munca, fara a fi nevoita sa tin totul tainic in mine, iar aceste detalii ii vor bucura pe ei la fel de mult ca și pe mine.

Am decis sa reduc numărul de consultații de nutritie în cancer, avand un profund respect si o aleasa consideratie pentru colegii mei nutritionisti, pentru oncologi si pentru intreaga echipa medicala care lucreaza in tratarea cancerului.

Anca Ignat-Sâncrăian

Sufletrit (suflet + nutritie)

Am intrat pe nesimtite intr-o cascada de proiecte – programe de sanatate, conferinte, ateliere de gatit, consutatii de nutritie – toate dragi, toate muncite, toate insufletite.

A fost o duminica, dupa atelierul de gatit din 24 mai, cand atat eu, cat si Valentina, am simtit nevoia de a darui, de a face ceva ce stim, fara a cere ceva la schimb, doar pentru A DARUI.

S-a scris cu ceva ani in urma ca sunt unul dintre cei mai scumpi nutritionisti din Cluj. Nu am vrut sa explic atunci ca terapia nutritionala ridicata la nivel de stiinta implica suflet, ratiune, responsabilitate, ceva intre profesionalism si umanitate, insa nu una fara alta.

Din 2010 am sustinut proiecte, mai mici sau mari, anuale, gratuite, pentru grupuri de persoane (copii si persoane in varsta). Va amintesc proiectul de anul trecut, adresat copiilor, „Sunt istet, cresc armonios”, care astazi continua sa se desfasoare, sub diverse activitati, indrumate de Alexandra Opris.

Un prieten drag sufletului meu m-a intrebat intr-o zi: „Ai sufletrit pacientul?” Cerandu-i semnificatia (suflet+nutritie), am considerat ca este un cuvant potrivit pentru a-l introduce in dictionarul profesiei mele.

Si pentru ca suntem deja la jumatatea anului 2014, dorim sa va deschidem portile sediului nostru la o seara de discutii libere privind nutritia si stilul de viata sanatos, o data la 2 saptamani, in fiecare luna.

Joi, 19 iunie 2014, ora 18, pe strada Traian Mosoiu, nr 46, ap 16, va asteptam la programul gratuit de nutritie, pe care l-am numit SUFLETRIT.

draft_lens1635638module11317849photo_1220482377healing_circle_hands-10030249

 

Scopul acestui proiect este de a va raspunde la unele intrebari care reprezinta preocuparea si nelinistea dvs. Nu avem fixata o programa, dorinta este de a va oferi libertatea unei tematici, ivite din nevoile dvs.

 

Coordonatorii programului SUFLETRIT:

  • Anca Ignat
  • Valentina Savu

Inscrierea se face pe baza unui email trimis la adresa: contact@detoxsinutritie.ro

Locuri disponibile=12.

Ce intrebari pot fi puse ?

  • Orice intrebare si traire este binevenita.
  • Experiente proprii impartasite, cu sau fara reusite
  • Care dintre teoriile nutritionale sunt adevarate?
  • Simptome nediagnosticate
  • De ce ne mentinem grasi?
  • Cum gatim fara foc?
  • Cu ce inlocuiesc carnea?
  • De ce am pofte de dulciuri? Ce pot totusi consuma?
  • Care sunt cauzele balonarii sau retentiei de apa?

Am rugamintea sa distribuiti informatia catre cei dragi si interesati de subiect.

Va asteptam cu drag!

Anca Ignat

 

 

 

 

Intre viata mea si viata pacientilor mei

Am 24 de ore pe zi pentru a-mi desfasor aceste multe vise.

Am 29 de ani si sunt terapeut-nutritionist.

Dimineata o ador daca este foarte timpurie, uneori cand soarele inca nu a rasarit. Este acea parte din zi cand eu am prioritate, aici le ingramadesc pe toate: ma rog, ma intind, beau un suc, scriu si fac yoga. Uneori privesc in zare, spre Apusenii.cd3dcd46c7da9d3e1e91d36ce535cfe5

In general incep consultatiile de la orele 10-11. Intru in clinica cu sticla de ceai si daca sunt suficient de bine dispusa cu cea de suc proaspat. Depinde de energia acelei zile. O consultatie dureaza intre 1.30 min-2 ore. Vorbim despre ce consider important, intim, apasator, blocant in absorbtia, distributia nutrientilor sau despre poftele pacientilor. Afectiunile sunt diverse, ca vietile lor, de fapt direct proportionale.

Programarile le fac in functie de cerere, cine mi se adreseaza, este deschis si simte o compatibilitate cu mine, imi ramane pacient, cel putin pentru urmatoarele 4 sedinte (este minimul necesar pe care-l cer de la pacienti).

Spre exemplu, ziua de joi a inceput la 9.30, cu un copil de 12 ani, Andrei, care cauta solutii de cc 1 an, alaturi de familia lui, pentru o tuse uscata, o costipatie cronica si o obezitate de gradul 2. Copilul ager la minte, dupa 2 ore de discutii, trage concluziile: elimin dulciurile, reduc lactatele, fac sport si prima conditie este sa ma iubesc. La sfarsit mi-a spus cel mai frumos Multumesc!, iar ochii lui mi-au dovedit sinceritate (erau luminosi, eliberati si convinsi ca are cel putin un motiv de plecare in drumul spre a se iubi pe sine).

Am continuat cu o doamna terapeut, Odetta, a 2-a vizita. In primul rand, invat multe de la ea, este o practicanta si cunoscatoare a multor terapii. Si noi, terapeutii, avem nevoie, de o voce din exterior, de un ajutor, de o eliberare, chiar periodica. Cu cat pacientul este mai constient, cu atat tratamentul este mai clarificator.

R&P sunt cuplul meu favorit. Se iubesc, doresc un copil in mai putin de un an, se pregatesc pentru nunta si vor sa adopte un stil de viata implinitor, care sa includa diversitate, dar si sanatate. Au ambitie, sunt veseli si activi. Sunt la a 4-a sedinta, iar intalnirile cu ei sunt relaxarea mea.

Dupa ora 14 am intalnit-o pe Dana, o femeie frumoasa, la 40 de ani, cu 3 copii, de acum mari. A venit timpul si pentru ea. O redescoperire a feminitatii, a maturitatii si a frumusetii de la aceasta varsta. In timpul acestei consultatii, am realizat ca invinovatirea de a nu face suficient pentru noi poate fi inlocuita cu ambitia de a ne respecta pe noi insine, chiar din acest moment. Drept consecinta va fi schimbarea sau reducerea poftelor. Linistea este prima mea lectie, iar alinierea(calmarea) celulelor pacientilor mei este primul pas.

0a7b23e73160becadc958df968490207La orele 16 cunosc pe d-na Ionica, recent diagnosticata cu cancer mamar. Alaturi de ea a fost fiica ei, care reprezinta un pilon important in vindecare. Din nou constat ca solutia este in imediata noastra apropiere. Sunt increzatoare in vindecarea ei si astept sa ne vedem vinerea urmatoare, cu lectiile facute: sucuri baute, pagini citite, auto-evaluari.

Intre aceste consultatii, luam din cand in cand un pic de ceai. Fiecare traire exprimata a pacientului ma determina  sa aman timpul meu. Desi aveam 40 de minute fixate pentru pauza, am ales sa stau mai mult cu pacientul de la pranz. Mi-am asumat riscul, ca si ieri; se repeta, inca mi-l asum. Cati dintre noi, cei care lucram cu oamenii, nu ne daruim lor? Va trebui sa acceptati ca sunt oameni care se fericesc prin insanatosirea si bucuria celorlalti si sunt oameni care sunt fericiti cand isi daruiesc direct lor diverse forme de fericire. Ambele categoriile ating fericirea.

La ora 18.30 era fixata o intalnire cu alti medici, in vederea unei colaborari. Discutii, intrebari, lamuriri, descrierea propriei persoane. Ce pot sa spun despre mine, atunci cand ma intalnesti in clinica? Ma vezi pe un deal izolat, cu 4 caini, in care domneste un pian vechi, o sala de sport, o sala de irigare, una de consultatie si salonul astazi gol.

In acea seara de joi, o prietena buna venea sa isi ia ramas bun. Astazi a ajuns deja in Paris, unde isi incepe o noua viata, un nou job, noi oameni, o noua casa. Imi este prietena si imi era vecina, acum s-a schimbat doar ultimul rol. A fost o despartire stangace.

La orele 22 am intrat in casa, aveam de trimis emailuri la pacientii pe care i-am consultat peste zi. Eram obosita. O noua cana de ceai, cateva pagini scrise de Prof. Dr. Scripcaru si apoi un somn adanc.

Vineri dimineata am preferat sa termin emailurile urgente, sunt si aici categorii. Din pacate unii asteapta mai mult aceste protocoale nutritionale, de cele mai multe ori sunt cazurile care nu par asa grave (chiar daca pacientii sunt nerabdatori)  sau cei apropiati mie (nu insista).

Dupa amiaza mi-am luat liber, fugind spre Hateg, aici e liniste si pasarile canta mereu. Am dormit atat de bine in ultimele 2 nopti, departe de pacienti, departe de problemele administrative ale clinicii, departe de dorintele mele asa mari pentru acest suflet care salasluieste in mine, cu onoare si supunere.

Prioritatile ne traseaza reusitele, insa mereu sunt si consecinte. Imi doresc sa fiu sanatoasa si sa am iubire in mine pentru mine si pentru cei care-mi ies in cale.

Sunt lucruri mici care imi fac inima mare.

Anca Ignat

 

Calatoreste spre tine…

Poti alege diferite cai de purificare si detoxificare emotionala si/sau fizica. Cand te intrebi Ce cale mi se potriveste mie? lasa-te condus de tine spre vindecarea personala. Fii prezent(a) in aceasta calatorie si vizualizeaza o cale usoara, un drum de poveste, fixeaza-ti ochii pe Frumusete, chiar daca te afli acum in durere.

Am observat la pacientii mei diferenta in alegere. Unii se vindeca pe parcursul unor sedinte, altii intr-una singura, o parte isi deschid doar o usa spre altele. Este vorba despre ritmul pe care ti-l predefinesti, nu este vorba insa despre timpul pe care-l ai la dispozitie.

Iti aduci aminte de tine, jucandu-te?

O forma de vindecare si tratare a blocajelor fizice si emotionale consta in a-ti pretui/aminti/aduna momentele de iubire. Chiar daca te simti pe un camp de lupta, cand raul si binele sunt in acelasi corp, nu simti razboiul. Ramai in pace. Nu lupta, ci doar invinge!

Va imaginati un spital fara aparate de testare si tratare, fara medicamente, fara prognostice, ci doar cu oameni, care sunt acolo pentru a va re-centra in Iubire?

In cele din urma, cand simti nevoia de a fi ghidat, alege un terapeut care iti returneaza o stare inaltatoare(pozitiva, constructiva), armonizand extremele din tine.

Misiunea terapeutilor este de a ne insoti pacientii in drumul lor.

Anca Ignat

Alergatorul

Nu voi lasa pe nimeni sa imi spuna ca nu pot face ceva, nici chiar pe mine.

Am avut un pacient diagnosticat cu scleroza multipla in placi. Acum 9 luni a decis sa se alimenteze vegan, preponderent crud. In acelasi timp, a renuntat la orice tip de medicatie (dupa 2 ani de interferon, dupa 1 an si jumatate de antibiotice si alte indraznete experimente).

Devenise un alergator in scaun cu rotile, cu 9 luni in urma, iar astazi a venit la clinica pe scari, ajutat de carja.

Are 3 vise: sa mearga in 3 picioare(cu carja), sa ajunga in Machiu-Pichiu si sa aiba un copil.

M-a intrebat: Sunt constient ca daca tin acest stil de viata voi trai 100 de ani. Iar daca voi fi paralizat, de ce as vrea sa traiesc asa mult? De ce continuu sa ma hranesc astfel?

In timpul terapiei, am vizualizat impreuna ca alearga, ca dispune de o functionalitate perfecta a picioarelor si a intregului organism. Am vizualizat impreuna, insa el era ghidul si transmitatorul de emotii.

Atunci am realizat ca nu are nevoie de un motiv pentru a continua, deoarece are ceva mult mai mult: este convins.

Anca Ignat

*Cu multa apreciere pentru fiecare zi din viata ta, Dragos!