Intoleranța la histamină reprezintă o afecțiune medicală ce rezultă din incapacitatea de a degrada histamina ce provine din alimente și/sau cea produsă de corp, astfel aceasta se acumulează în sânge cauzând simptome.

 Cu cât cantitatea de histamină provenită din alimentație și cea produsă de către flora bacteriană intestinală este mai mare, cu atât e mai mare gravitatea și diversitatea simptomelor. 

Fiecare pacient are propria capacitate de a degrada histamina dată nu doar de valoarea principalei enzime ce degradează histamina-diaminoxidaza (DAO), ci și de alți factori ce sunt diferiți de la o persoană la alta precum: 

• alimentația
• deficiențele nutriționale
• stresul
• dezechilimbrele hormonale
• tratamentele administrate
• mediul  înconjurător
• alte probleme medicale

Cea mai sugestivă reprezentare a capacității de a gestiona  histamină, e acea a unei găleți în care se acumulează histamina. Pe măsură ce nivelul de histamină din găleată crește, apar tot mai multe simptome neplăcute, culminând cu apariția șocului anafilactic sau a intoxicației cu histamină atunci când nivelul de histamină depășește capacitatea maximă a găleții.

Intervenția dietetică în intoleranța la histamină este important să se facă sub stricta supraveghere a unui dietetician autorizat, deoarece intervenția se face individualizat și personalizat în funcție de datele fiecărui pacient în parte.

Fazele dietetetice în intoleranța la histamină sunt următoarele:

1. Dieta de eliminare
2. Dieta de rotație
3. Dieta personalizată

Dieta de eliminare este prima fază a intervenției nutriționale și are scopul de a scădea nivelul de histamină din corp. Se ține pentru minim o lună  și constă în consumarea alimentelor cu un conținut scăzut în histamină. La finalul acestei etape se va obține o ameliorarea semnificativă a simptomelor inițiale.

Dieta de rotație are scopul de testa toleranța organismului la alimentele mai bogate în histamină. Se reintroduc treptat alimentele excluse în faza de eliminare cu pauză de câteva zile între introduceri pentru a putea observa efectul acestora asupra organismului. Un aliment se testează în mai mai multe zile consecutive crescând progresiv cantitatea consumată. 

Dieta personalizată are scopul de a finisa dieta de rotație, de a avea o alimentație cât mai variată care să nu declanșează apariția simptomelor. În urma acestei etape fiecare pacient își va cunoaște toleranța individuală, cantitatea și frecvența cu care poate consuma alimentele mai bogate în histamină.

Riscurile unei diete neghidate de către un dietetician

Toate aceste faze sunt obligatorii să fie monitorizate zilnic, cu atenție printr-un jurnal alimentar și de simptome. Cu ajutorul monitorizării zilnice se pot identifica clar limitele tolerabilității la alimente bogate în histamină și frecvența cu care se pot consuma, astfel încât să nu provoace simptome neplăcute.

Implementarea unei diete scăzute în histamină prin folosirea unor liste de pe internet, fără adaptarea personalizată a intervenției de către un dietetician duce deseori la eșec și diete foarte restrictive care în timp duc la carențe nutriționale.

Eșecul constă în implementarea dietei fără ameliorarea semnificativă a simptomelor, astfel efortul depus nu este depășit de beneficii, consecința fiind abandonul, dar și reticiența în a mai încerca în viitor chiar și o intervenție dietetică condusă corect de către un dietetician. În momentul de față studiile șțiințifice au confirmat că intervenția dietetică în intoleranța la histamină reprezintă o parte importantă din tratamentul acestei afecțiuni.

Deseori cei care doar implementează liste de pe internet fără a apela la un specialist, ajung să aibă diete foarte restrictive nejustificate pe care le țin perioade lungi de timp. Acest lucru duce la carențe nutriționale care agravează intoleranța la histamină, deoarece pentru sinteza enzimei DAO sunt necesare anumite vitamine și minerale.

 Un alt neajuns al dietelor foarte restrictive este că afectează echilibrul microbiomului intestinal, lucru care pe lângă afectarea imunității, poate duce la o creșterea a numărului bacteriilor ce produc histamină, consecința fiind agravarea intoleranței la histamină.