Procesul de slăbire implică să joci desăvârșit rolul persoanei tale, dar cu 30 de kg mai puțin. Cele 2 personaje, Obezul și Normoponderalul, sunt deseori interpretate disproporțional.

A fi numai în rolul Obezului, prin care îți satisfaci poftele și hrănești permanent rebeliciunea țesutului adipos, îți va aduce ca efect neînțelegerea personajului Normoponderal, despre care nu prea mai știi nimic, fie pentru că au trecut ani buni de când jucai acest rol cu ușurință, fie ți se pare rolul cel mai greu de interpretat.

A lua lecții de la un nutriționist, în acest rol al vieții înseamnă a-l angaja să-ți spună ce emoții, ce pofte, ce nevoi are Normoponderalul.

Conexiunile creierului din omul Obez vor fi complet diferite cu ale aceluiași om, dar cu o greutate normală. Prin urmare, nu te mai întreba cum vei face când vei avea cu 30 de kilograme mai puțin, deoarece fiecare 5 kg, vor aduce intensități și strigăte tot mai surde ale personajului dependent și vicios interpretat de Obez.

Exercițiul de imaginerie în procesul de slăbire este dătător de endorfine, de atenuare a poftelor și a necesarului energetic specific Obezului. Imagineaza-ți că interpretezi perfect rolul personajului Normoponderal. Povestește ce simți, ce faci în acest trup? Ce ai dori să consumi? Cât? Când? Te vezi mai mult în acțiune, decât stând?

Ca nutriționist, eu interpretez rolul personajului cu numărul optim de kilograme negociat cu pacientul meu. Și știu a-l juca în dialog cu el. El dorește să fie normoponderal, se simte neîndreptățit, însă acțiunile lui, pot fi specifice celui Obez. ”Sunt cu tine, chiar dacă mă vei critica și te vei opune mie, până într-o zi când vom ajunge în același punct, iar tu vei juca, natural rolul personajului cu o greutate plăcută”.

Anca Ignat-Sâncrăian