Soluțiile pe care le oferă un dietetician constau în diferite scheme macroelementare și microelementare. Managementul nutrițional al unui tablou clinic formează disciplina de nutriție clinică.

Nutriția clinică este acea disciplină care se ocupă de prevenirea, diagnosticarea și managementul modificărilor nutriționale și metabolice legate de boli și afecțiuni acute și cronice cauzate de lipsa sau excesul de energie și nutrienți.

Unele tablouri clinice ce țin de nutriția clinică: subponderabilitatea, malnutriția, supraponderabilitatea, obezitatea, orice perturbări de malabsorbție a unor nutrienți specifici și altele.

Fiecare tabloul clinic va trece printr- o secvență sistematică de proceduri nutriționale (etape distincte intercorelate) care formează de fapt procesul de îngrijire nutrițională.

Iată câteva etape din acest proces:

• Evaluare nutrițională
• Diagnostic nutrițional
• Planul de îngrijire nutrițională
• Monitorizare

Terapia nutrițională descrie modul în care nutrienții sunt furnizați pentru a trata orice afecțiune legată de nutriție. 
Alimentele sau nutrienții pot fi furnizați:
-  pe cale orală (dietă obișnuită, dietă terapeutică, de exemplu, alimente fortificate, suplimente nutritive orale), 
- prin hrănire enterală cu tub
- ca nutriție parenterală pentru prevenirea sau tratarea malnutriție într-un mod individualizat. 

Diferite forme de îngrijire nutrițională

Nutriția și mai ales terapia nutrițională poate fi abordată prin diferite căi, precum:

• Mediul în care se ia masă: Sprijinul și suportul acordat pacientului de a lua mesele potrivit cu tabloul clinic și de a aduce aportul optim de mâncare
• Dieta: consilierea cu privire la alegerile alimentare și la preparate (relevante pentru pacienți, aparținători, îngrijitori)
  • Dietetica terapeutică este prescrisă în acord cu nevoile pacientului. Aici se pot folosi: 1) alimente modificate (de ex. boala celiacă, dislipisemie, diabet, boala renală trebuie să modificăm aportul unor macroelemente (proteine, carbohidrați, lipide) și/sau microelemente (gluten, potasiu, sodiu etc); 2) alimente fortificate; 3) suplimente alimentare (pentru a regla aportul de micronutrienți).

În cadrul cabinetului, în funcție de evaluarea nutrițională și de diagnosticul nutrițional, putem opta pentru reducerea sau eliminarea de:

• Carbohidrați fermentabili (lactoză, fructani, fructoză, sorbitol, manitol, galacto-oligozaharide). Dieta se găsește sub numele de Low FODMAP Diet. Însă terapia nutrițională ar include pe langă o dietă personalizată de la Low FODMAP Diet, o abordare de suplimentare a unor nutrienți necesari în malabsorbția unor clase de carbohidrați, factori de lifestyle care pot participa semnificativ la conexiunea creier-intestin. Nu recomand să o aplicați de unul singur. Recomand să vă luați un nutriționist format în Low FODMAP Diet și să solicitați monitorizare. Este o dietă complexă. Am fost certificată de Monash University pentru a putea coordona pacienți sub această dietă și vă pot spune că a fost unul dintre cursurile cele mai bine alcătuite că teorie, practică, aplicabilitate, examen, certificare etc. Sunt și alți colegi care au luat această certificare. Ne conferă o abordare mai analitică, ne conferă să susținem unicitatea metabolică.
• Lectine (de obicei în bolile autoimune). Din nou facem o diferențiere între simpla dieta de eliminare și terapie nutrițională complexă a unei patologii. (De exemplu, în cazul unei Tiroidite Hashimoto vom putea adapta cu pacientul eliminarea unor clase de lectine, introducerea unor micronutrienți antiinflamatori și antioxidanți specifici patologiei. Vom evalua cu precădere vitamina D, Zinc, Seleniu și vitaminele din complexul de B-uri).
• Histamina. Întâlnim tot mai mult și în acest caz o abordare greșită. Pacientul dă prea rapid o căutare a alimentelor bogate în histamină, sperând la o ameliorare. În ultimii 3 ani, chiar observ că și unii medici fac trimitere la fel de rapid și sigur la acea baza de alimente permise și interzise. De la o bază de date de alimente permise-interzise la nutriția clinică este așa o diferența ca între o schiță de casă și casa însăși. Cauzele unei producții ridicate de histamina (în urină, în materia fecală sau în sânge) sunt numeroase. Pot include: probleme ale celulelor mastocitare, exces de estrogen, alergeni alimentari, alergeni de mediu, probleme morfologice de mucoase, deficite sau intoleranțe genetice la Diamin-oxidază, bacterii producătoare de histamină, deficite de precursori ai enzimei.
• Carbohidrați, realizând diete low carbs sau ketogenice sănătoase. Și aici piața este plină de tot felul de aberații. O dietă ketogenică să nu vă gândiți că este un cârnaț scăldat în untură, cu ochiuri și camembert la cuptor. Să vă gândiți că poate fi o mână de rucola cu 2 linguri de ulei de măsline extravirgin cu un somon la cuptor. Nici o dietă ketogenică care promite mese îmbelșugate din care lipsesc elemente de bază (legumele) sau în care aportul de proteină este prea ridicat, nu ar fi o dietă de încercat.
• Alimente ultra-procesate. Iar aici nu mă refer la ce este deja cunoscut ca fiind ultraprocesat, ci mai ales cele care mimează alimente sănătoase, dar care sunt ultraprocesate. Nu orice ambalaj verde ascunde un aliment sănătos. Despre acest capitol voi scrie un articol separat.

Nutriția clinică nu este egală cu diete.

În cadrul cabinetului, managementul nutrițional în obezitate sau în subpondere, nu implică o dietă hipocalorică respectiv una de îngrășare calorică, ci implică un plan de construcție adaptat pacientului. De exemplu, la unii pacienți obezi, înainte de a-i slăbi, poate este cazul să restabilești niște disfuncții sau perturbări biochimice. Sau în subponderabilitate, de obicei, se intervine cu anumite preparate speciale, care au o densitate nutrițională mare, în volum mic.

Nutriția clinică nu este egală cu dietele pe care le puteți găsi pe internet. Nutriția clinică nu înseamna o bază de alimente permise și interzise. Nutriția clinică implică o etapizare sistematică care formează procesul de îngrijire nutrițională. Nutriția clinică nu se poate construi în lipsa pacientului precum se poate construi o bază de date. Nutriția clinică poate include alimente permise și interzise, dar nu este doar despre asta.

De la o bază de date de alimente permise-interzise la nutriție clinică este așa o diferența ca între o schiță de casă și casa însăși.

Anca