Arhive etichete: dieta ketogenica

Nutriție clinică versus diete

Lasă un răspuns

Soluțiile pe care le oferă un dietetician constau în diferite scheme macroelementare și microelementare. Managementul nutrițional al unui tablou clinic formează disciplina de nutriție clinică. 

Nutriția clinică este acea disciplină care se ocupă de prevenirea, diagnosticarea și managementul modificărilor nutriționale și metabolice legate de boli și afecțiuni acute și cronice cauzate de lipsa sau excesul de energie și nutrienți.

Unele tablouri clinice ce țin de nutriția clinică: subponderabilitatea, malnutriția, supraponderabilitatea, obezitatea, orice perturbări de malabsorbție a unor nutrienți specifici și altele.

Fiecare tabloul clinic va trece printr- o secvență sistematică de proceduri nutriționale (etape distincte intercorelate) care formează de fapt procesul de îngrijire nutrițională.

Iată câteva etape din acest proces:

  • Evaluare nutrițională
  • Diagnostic nutrițional
  • Planul de îngrijire nutrițională
  • Monitorizare
Terapia nutrițională descrie modul în care nutrienții sunt furnizați pentru a trata orice afecțiune legată de nutriție. 
Alimentele sau nutrienții pot fi furnizați:
-  pe cale orală (dietă obișnuită, dietă terapeutică, de exemplu, alimente fortificate, suplimente nutritive orale), 
- prin hrănire enterală cu tub
- ca nutriție parenterală pentru prevenirea sau tratarea malnutriție într-un mod individualizat.

Diferite forme de îngrijire nutrițională

Nutriția și mai ales terapia nutrițională poate fi abordată prin diferite căi, precum:

  • Mediul în care se ia masă: Sprijinul și suportul acordat pacientului de a lua mesele potrivit cu tabloul clinic și de a aduce aportul optim de mâncare
  • Dieta: consilierea cu privire la alegerile alimentare și la preparate (relevante pentru pacienți, aparținători, îngrijitori)
    • Dietetica terapeutică este prescrisă în acord cu nevoile pacientului. Aici se pot folosi: 1) alimente modificate (de ex. boala celiacă, dislipisemie, diabet, boala renală trebuie să modificăm aportul unor macroelemente (proteine, carbohidrați, lipide) și/sau microelemente (gluten, potasiu, sodiu etc); 2) alimente fortificate; 3) suplimente alimentare (pentru a regla aportul de micronutrienți).

În cadrul cabinetului, în funcție de evaluarea nutrițională și de diagnosticul nutrițional, putem opta pentru reducerea sau eliminarea de:

  • Carbohidrați fermentabili (lactoză, fructani, fructoză, sorbitol, manitol, galacto-oligozaharide). Dieta se găsește sub numele de Low FODMAP Diet. Însă terapia nutrițională ar include pe langă o dietă personalizată de la Low FODMAP Diet, o abordare de suplimentare a unor nutrienți necesari în malabsorbția unor clase de carbohidrați, factori de lifestyle care pot participa semnificativ la conexiunea creier-intestin. Nu recomand să o aplicați de unul singur. Recomand să vă luați un nutriționist format în Low FODMAP Diet și să solicitați monitorizare. Este o dietă complexă. Am fost certificată de Monash University pentru a putea coordona pacienți sub această dietă și vă pot spune că a fost unul dintre cursurile cele mai bine alcătuite că teorie, practică, aplicabilitate, examen, certificare etc. Sunt și alți colegi care au luat această certificare. Ne conferă o abordare mai analitică, ne conferă să susținem unicitatea metabolică.
  • Lectine (de obicei în bolile autoimune). Din nou facem o diferențiere între simpla dieta de eliminare și terapie nutrițională complexă a unei patologii. (De exemplu, în cazul unei Tiroidite Hashimoto vom putea adapta cu pacientul eliminarea unor clase de lectine, introducerea unor micronutrienți antiinflamatori și antioxidanți specifici patologiei. Vom evalua cu precădere vitamina D, Zinc, Seleniu și vitaminele din complexul de B-uri).
  • Histamina. Întâlnim tot mai mult și în acest caz o abordare greșită. Pacientul dă prea rapid o căutare a alimentelor bogate în histamină, sperând la o ameliorare. În ultimii 3 ani, chiar observ că și unii medici fac trimitere la fel de rapid și sigur la acea baza de alimente permise și interzise. De la o bază de date de alimente permise-interzise la nutriția clinică este așa o diferența ca între o schiță de casă și casa însăși. Cauzele unei producții ridicate de histamina (în urină, în materia fecală sau în sânge) sunt numeroase. Pot include: probleme ale celulelor mastocitare, exces de estrogen, alergeni alimentari, alergeni de mediu, probleme morfologice de mucoase, deficite sau intoleranțe genetice la Diamin-oxidază, bacterii producătoare de histamină, deficite de precursori ai enzimei.
  • Carbohidrați, realizând diete low carbs sau ketogenice sănătoase. Și aici piața este plină de tot felul de aberații. O dietă ketogenică să nu vă gândiți că este un cârnaț scăldat în untură, cu ochiuri și camembert la cuptor. Să vă gândiți că poate fi o mână de rucola cu 2 linguri de ulei de măsline extravirgin cu un somon la cuptor. Nici o dietă ketogenică care promite mese îmbelșugate din care lipsesc elemente de bază (legumele) sau în care aportul de proteină este prea ridicat, nu ar fi o dietă de încercat.
  • Alimente ultra-procesate. Iar aici nu mă refer la ce este deja cunoscut ca fiind ultraprocesat, ci mai ales cele care mimează alimente sănătoase, dar care sunt ultraprocesate. Nu orice ambalaj verde ascunde un aliment sănătos. Despre acest capitol voi scrie un articol separat.

Nutriția clinică nu este egală cu diete.

În cadrul cabinetului, managementul nutrițional în obezitate sau în subpondere, nu implică o dietă hipocalorică respectiv una de îngrășare calorică, ci implică un plan de construcție adaptat pacientului. De exemplu, la unii pacienți obezi, înainte de a-i slăbi, poate este cazul să restabilești niște disfuncții sau perturbări biochimice. Sau în subponderabilitate, de obicei, se intervine cu anumite preparate speciale, care au o densitate nutrițională mare, în volum mic.

Nutriția clinică nu este egală cu dietele pe care le puteți găsi pe internet. Nutriția clinică nu înseamna o bază de alimente permise și interzise. Nutriția clinică implică o etapizare sistematică care formează procesul de îngrijire nutrițională. Nutriția clinică nu se poate construi în lipsa pacientului precum se poate construi o bază de date. Nutriția clinică poate include alimente permise și interzise, dar nu este doar despre asta.

De la o bază de date de alimente permise-interzise la nutriție clinică este așa o diferența ca între o schiță de casă și casa însăși.

European Society for Clinical Nutrition and Metabolism

Anca

Nutriție în cancer

Lasă un răspuns

Regimul ketogenic luptă împotriva cancerului prin eliminarea combustibilului celulelor canceroase de: glucoză și glutamină.

Dieta ketogenică – compoziție și metabolizare

Dietele ketogenice (KD) au în compoziție un procent ridicat de lipide, un procent moderat de proteine și sunt foarte sărace în carbohidrați, rezultând un metabolism scăzut al carbohidraților și al proteinelor și creșterea metabolismului grăsimilor. Ca și consecințe a nivelurilor ridicate ale corpilor cetonici derivate din grăsimi și scăderea nivelurilor de glucoză în sânge, se pot produce modificări în metabolismul energetic. Prima descriere a acestui fenomen îi aparține lui Hans Krebs, cetoza este o stare metabolică în care organismul obține energia din metabolismul corpilor cetonici, spre deosebire de ceea ce se produce în glicoliză, unde glucoza este principala sursă de energie. Cetoza se poate realiza prin perioade de repaus alimentar sau prin reducerea aportului de carbohidrați din dietă.

Există patru categorii principale de diete ketogenice, propuse inițial în 1921. Cea mai comună este cea bazată pe catenă lungă de trigliceride (LCT). Această dietă constă dintr-un raport clasic de grăsimi – non-grăsimi (proteine și carbohidrați) de 4 : 1 (adică 90% lipide, 2% carbohidrați și 8% proteine), dar și de 3 : 1, 2 : 1 sau 1 : 1 (în funcție de patologie). De-a lungul anilor s-au dezvoltat mai multe diete ketogenice, printre care și lanțul mediu de trigliceride (MCT), dieta Atkins modificată și tratamentul prin indicele glicemic scăzut (LGIT), acestea două din urmă fiind prevăzute în tratamentul epilepsiei. Oricare din aceste diete ketogenice trebuie prescrise de un dietetician, bazate fiind pe diverși parametri ce țin de fiecare pacient în parte : diagnosticul clinic, vârstă, sex, greutate, nivelul de activitate fizică, complianța, pentru a ajuta fiecare pacient în a atinge cel mai bun nivel cetonic și de a-și maximiza obiectivul.

Dieta ketogenică și sănătatea

Gama de distribuție a macronutrienților în KD nu este ideală pentru menținerea, promovarea sănătății și prevenirea bolilor cronice conform Intervalului acceptat de distribuția  macronutrienților publicat recent în Ghidul Dietetic American, și anume: 10% la 35%  proteine, 45% la 65% carbohidrați și 20% până la 35% grăsime. Cu toate acestea, mecanismele sale de acțiune terapeutică pot depăși această preocupare în condiții clinice. Mai mult, au fost observate efecte benefice ale KD în contextul unor condiții precum epilepsie și alte boli neurologice, obezitate, diabet zaharat, sindromul ovarelor polichistice, cancer, afecțiuni respiratorii și boli cardiovasculare. În aceste și în alte contexte, prin scăderea morbidității și a mortalității pot fi depășite posibilele efecte secundare acute sau cronice observate în cazul unei diete ketogenice. Având în vedere influența potențială a unui KD privind tratamentul cancerului sau a prognosticului, iar lipsa unei analize sistematice dietetice axată pe acest subiect, iar o analiză recentă de literatură [în care au fost incluse 14 studii, din perioada 1988 – 2016, care arată efectele pozitive ale acestui regim în cancer, din perspective diferite : evoluția bolii, alterații în metabolismul celulelor canceroase, măsurile antropometrice și calitatea vieții. Practic, se accentuează rolul dieteticianului în prescrierea acestui regim și de asemenea, se evidențiază necesitatea mai multor studii in-vivo pentru acest regim] descrie dovezile referitoare la utilizarea acestui regim alimentar în cercetarea terapiei cancerului, sau ca tratament de sine stătător sau în combinație cu alte terapii, cu accent pe nutriție și pe perspectiva sănătății.

Principiile efectului Warburg

Cancerul este cauzat de mutații care determină proliferarea celulară necontrolată. Cu toate acestea, unii biologi consideră că aceste mutații nu conduc întotdeauna la boli și că, de fapt, cancerul este legat atât de o problemă de producție de energie, cât și genetică. Această idee nu este nouă: ea datează din 1920, când Dr. Otto Warburg, Premiul Nobel pentru Fiziologie, 11 ani mai târziu, a descris metabolismul particular al celulelor canceroase. Potrivit lui, în loc să producă energie folosind oxigen ca celulele normale, celulele canceroase preferă fermentarea, mecanismul anaerob, fără oxigen.

Practic, Otto Warburg observa că majoritatea celulelor canceroase, indiferent de disponibilitatea de oxigen și mitocondriile funcționale, captau și metabolizau cantități mari de glucoză și le converteau în lactat, în schimbul oxidării complete (cum se întâmplă în cazul celulelor sănătoase) în dioxid de carbon. Acest fenomen, devenit efectul Warburg, reprezintă o utilizare ineficientă de glucoză, deoarece randamentul teoretic al adenozinei trifosfat (ATP), generat de o glicoliză aerobă (2 ATP /mol glucoză) este mai mică decât cea obținută teoretic prin respirație mitocondrială (36 ATP / mol glucoză). Această utilizare ineficientă a glucozei poate fi contracarată printr-o rată crescută a absorbției de glucoză, care modifică nivelurile de intermediari și substraturi asociate cu glicoliza și, în consecință promovează creșterea, supraviețuirea, proliferarea și întreținerea celulelor tumorale. Această trăsătură distinctivă metabolică a celulelor canceroase este baza pentru imagistica țesutului tumoral prin tomografie cu emisie de pozitroni folosind radiomarcatorul analog al glucozei 18F-fluorodeoxyglucose (18F-FDG).

Cancerul este o boală extrem de eterogenă din cauza genotipurilor sale distincte, efectul Warburg este o caracteristică importantă pe care majoritatea celulelor canceroase au în comun, reprezentând o cale metabolică susceptibilă care ar putea fi vizată în timpul tratamentului cancerului.

Efectul Warburg se referă la combustibilul de oxidare, astfel, pentru manipulările dietetice au fost emise ipoteze ca fiind strategii importante pentru prevenirea și tratarea cancerului. Ca atare, dieta ketogenică a apărut ca o terapie metabolică potențială (spre deosebire o abordare pur dietetică), cu scopul de a exploata vulnerabilitatea metabolică menționată anterior a celulelor canceroase; prin dependența excesivă de glicoliză. Deși dovada influenței sale asupra cancerului este limitată, o abordare a KD a fost studiată extensiv pentru tratamentul crizelor epileptice. Aplicarea inițială a KD în epilepsie derivă din observația cum că aceste crize au fost reduse sau chiar au dispărut atunci când persoanele afectate au ținut un post[1]. Un model KD de regim alimentar poate simula o stare de repaus alimentar, deoarece dependența de metabolismului de grăsime este o caracteristică-cheie în ambele condiții dietetice.

Profesor de biologie la Boston College, Thomas Seyfried, unul dintre principalii susținători ai teoriei metabolice a cancerului, a reluat rezultatele Otto Warburg și a publicat o carte despre asta. El a explicat că metabolismul aberant poate duce uneori la cancer. Prin urmare, ideea de a limita „combustibilul“ celulelor canceroase (glucoza și glutamina), pentru a ajuta la tratament. Mitocondriile, organite care produc energie în fiecare celula, astfel ar juca un rol important in cancer.

Într-un articol din 2016, cercetătorii de la Memorialul Președintelui Sloan Kettering au declarat, de asemenea, că celulele canceroase au un metabolism anormal care perturbă ciclul celular. Ei explică faptul că multe gene implicate în cancer (oncogenele) au efecte directe asupra metabolismului. De exemplu, oncogenele AKT și RAS contribuie la creșterea consumului de glucoză de către celule. Alte gene asociate cu cancer, cum ar fi MYC și Rb, stimulează consumul de aminoacizi (cum ar fi glutamina).

Ce tip de alimentație pentru a lupta împotriva cancerului pe cale metabolică ?

Consumul de mai puține calorii și carbohidrați poate ajuta la prevenirea și controlul cancerului prin cale metabolică, și la creșterea eficienței tratamentelor alopate. Aceasta este concluzia cercetătorilor chinezi care au studiat efectele restricției de calorii, a dietei ketogenice și a postului intermitent, într-un articol publicat în revista PLoS One, în care oamenii de știință au efectuat o analiză sistematică a 59 de studii. S-a demonstrat, practic, că : atât restricția calorică [adică reducerea consumului total de energie fără malnutriție, ceea ce înseamnă administrarea de vitamine și minerale, suplimente pentru a preveni deficiențele] poate preveni formarea tumorii prin limitarea metabolismului și daunelor oxidative ; cât și dieta ketogenică reprezintă un aliat eficient împotriva cancerului, mai ales în combinație cu perioade de post intermitent. Postul crește producția de cetonă, ceea ce duce la înfometarea celulelor canceroase.

Riscurile regimului ketogenic

Deși foarte util într-o varietate de patologii, regimul ketogenic are, de asemenea, efecte adverse pe termen scurt și lung, care sunt ușor de distins. Efectele secundare pe termen scurt includ probleme gastro-intestinale, cum ar fi : reflux gastro-esofagian și constipație, acidoza, hipoglicemie, deshidratare, letargie. Acest grup de efecte sunt în mod normal, tranzitorii și ușor gestionat. Pe de altă parte, efectele secundare pe termen lung includ hiperlipidemie (deși există unele controverse), hipercolesterolemie, nefrolitiază și cardiomiopatie (fig. 5).

Potrivit unei analize a 27 de lucrări care descrie efectele adverse ale dietei ketogenice, vărsăturile și creșterea nivelului de lipide serice par a fi cele mai frecvente.

Într-un studiu care a inclus 52 de copii epileptici tratați cu dieta clasică ketogenă, cinci pacienți au experimentat efecte adverse grave. Aceste evenimente, deși nu foarte frecvente, pot descuraja pacienții de la respectarea unei diete pe termen lung. În plus, o dietă bogată în colesterol poate duce la boli de inimă premature.

Aceste descoperiri arată că, deși dieta poate fi utilă în diminuarea severității crizelor și apariției lor, există totuși efecte adverse care trebuie să fie monitorizate cu atenție. În plus, pacienții tineri trebuie să fie monitorizați cu atenție pentru a se asigura că aceștia au un aport nutritțional adecvat. De multe ori, pacienților li se pare dificil să mențină o dietă în restricțiile dietei ketogenice clasice, cu raportul de 4: 1/ grăsimi : carbohidrați. Cu toate că aceste efecte adverse rareori duc la încetarea dietei, acestea trebuie să fie recunoscute în timp util.

Bibliografie :

[1]      A. F. Branco et al., “Ketogenic diets: from cancer to mitochondrial diseases and beyond,” Eur. J. Clin. Invest., vol. 46, no. 3, pp. 285–298, Mar. 2016.

[2]      C. L. P. Oliveira, S. Mattingly, R. Schirrmacher, M. B. Sawyer, E. J. Fine, and C. M. Prado, “A Nutritional Perspective of Ketogenic Diet in Cancer: A Narrative Review,” J. Acad. Nutr. Diet., Mar. 2017.

[3]      Cancer as a Metabolic Disease. Thomas Seyfried. 2012

[4]       Petros JA, Baumann AK, Ruiz-Pesini E, Amin MB, Sun CQ, Hall J, Lim S, Issa MM,    Flanders WD, Hosseini SH, Marshall FF, Wallace DC. mtDNA mutations increase tumorigenicity in prostate cancer. Proc Natl Acad Sci U S A. 2005 Jan 18;102(3):719-24.

[5]       Pavlova NN, Thompson CB. The emerging hallmarks of Cancer metabolism. Cell Metab. 2016 Jan 12;23(1):27-47. doi: 10.1016/j.cmet.2015.12.006.

[6]       Lv M, Zhu X, Wang H, Wang F, Guan W. Roles of Caloric Restriction, Ketogenic Diet and Intermittent Fasting during Initiation, Progression and Metastasis of Cancer in Animal Models: A Systematic Review and Meta-Analysis. PLoS One. 2014 11;9(12):e115147. doi: 10.1371/journal.pone.0115147. eCollection 2014.

[7]       David Jockers. 2016. How the Ketogenic Diet weakens cancer cells. Retrieved from: https://thetruthaboutcancer.com/ketogenic-diet-weakens-cancer-cells/

_
[1] N.T. [Eng] Fasting = abstinență totală de la mâncare. Diferit de sensul de post din religia ortodoxă – „Restricție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului.” Cf. https://dexonline.ro/definitie/post

Articol rânduit de Alexandra Opriș, Educator pentru Sănătate