• Nume: Constanța Untaru
• Vârsta: 62 de ani
• Localitate: Brăila

”Primele simptome au apărut în martie 2015 (jenă în zona organelor genitale și usoare sângerări, răzlețe). În aprilie face analize în cadrul unui program de depistare a cancerului de col uterin. Rezultatele analizelor vin destul de târziu (în mai) și nu sunt deloc liniștitoare (polip de endocol și ascus pozitiv). Markerii tumorali CA125 indicau o valoare de 108, în condițiile în care valorile normale sunt între 0 și 35 unit/ml. Decide să vină la Cluj pentru mai multe analize. La inceputul lui iunie 2015, își face un control ginecologic, în urma căruia medicul ginecolog recomandă realizarea unui examen histopatologic în regim de urgență. Rezultatul este unul grav: suspiciune de neo de endoneometru, polip endocervical, ascus adenocarcinom. Se recomandă contactarea unui medic chirurg pentru stabilirea tratamentului. În urma consultului, medicul chirurg consideră că situația pacientei nu permite intervenție chirurgicală, motiv pentru care recomandă 6 ședințe de chimioterapie cu efectuarea unei tomografii în prealabil. La examenul CT (19.06.2015) rezultatele au arătat noi motive de îngrijorare (Uter cu structură modificată, dimensiuni de 76-42-48 mm, prezintă dilatarea cavității endometriale, cu un ax AP de până la 12mm. Ascită la nivel pelvin. În grăsimea peritoneală se evidențiază multiple imagini tisulare, iodofile cu diametru de 13 mm – fosa iliacă dreaptă -, cu semnificație de carcinomatoză peritoneală). Markeri tumorali 286. În situația dată nu știam care ar fi urgența mai mare: operația sau începerea ședințelor de chimioterapie. Am consultat un medic oncolog, care ne-a sugerat începerea de urgență a chimioterapiei.

În astfel de momente, ca aparținător, începe un lung șir de decizii. Procesul decizional este extrem de important pentru că de el depinde mai departe, acel a fi sau a nu fi (poetic spus) a celuilalt, dar extrem de realist. În astfel de momente e bine să rămâi cât mai ancorat, rațional, pragmatic dar și flexibil pentru a rezolva fiecare problemă care apare pe parcurs (și apar multe). Am decis mai întâi ca mama să facă ședințele de chimioterapie într-o clinică privată, în care fusesem și văzusem modul în care se comportă personalul. Am vrut ca mediul să fie cât mai puțin stresant și debusolant pentru ea. Și într-adevăr, a avut parte de un tratament plin de omenie, respect și profesionalism din partea personalului. Asta a contat mult pe parcursul celor patru luni cât a frecventat clinica respectivă (nu e totuna să te duci într-un loc cu groază sau cât mai relaxat). Și e minunat să știi că în sistemul medical există astfel de oameni.

Știam că un alt aspect pe care trebuia să-l iau în calcul era regimul alimentar al mamei. Mai ales pe parcursul tratamentului cu citostatice, dar și în general în această boală, modul în care te alimentezi este esențial, dacă nu chiar vital. Am cunoștințe despre alimentația sănătoasă pe care le aplic în viața mea, dar așa cum nu-ti poți pune singur un diagnostic medical și stabili un tratament, oricât de mult ai citi pe această temă, tot așa pentru a stabili un regim alimentar adecvat ai nevoie de un specialist. Iar asta a fost cea de-a doua decizie importantă pe care am luat-o. Așa am cunoscut-o pe Anca. La prima întâlnire am fost singură, mama fiind destul de slăbită după prima ședință de chimioterapie. Întâlnirea cu Anca a fost pentru mine o gură de aer proaspăt. Mi-a dat atâta speranță și încredere încât am simțit că fac o respirație completă după mult timp. Și nu pentru că mi-a promis vreo rezolvare miraculoasă, ci pentru că am simțit în ea un profesionist, un om de încredere și un aliat important în procesul de vindecare pe care aveam să-l urmăm. Anca a stabilit un protocol alimentar specific pentru susținerea tratamentului cu citostatice. Protocolul presupunea trei mese regulate pe zi, alături de mai multe suplimente alimentare și ceaiuri. Și așa cum am menționat, acest protocol avea rolul în primul rând de a susține tratamentul medical. Știm cu toții de multiplele efecte secundare ale citostaticelor, care de multe ori îți pot pune viața în pericol. Protocolul propus reușea printr-un regim alimentar echilibrat să diminueze mult din aceste efecte. Susținerea sistemului digestiv (probiotice, enzime), întărirea sistemului imunitar (antiinflamatoare naturale, detoxifiere), reglarea sistemului nervos, sunt numai câteva din efectele benefice ale acestui regim. Regimul special pe care l-a avut mama chiar in zilele de chimioterapie, a ajutat mult la protejarea celulelor sănătoase de efectele nocive ale tratamentului, dar și la potențarea efectelor pozitive ale citostaticelor (distrugerea celulelor canceroase). Prin urmare, tratamentul medicamentos a fost bine completat de o nutriție adecvată, aleasă pe considerente științifice. În scurt timp, protocolul alimentar a devenit un ax central în jurul căruia se desfășura viața mamei. Cele trei mese luate la ore fixe trebuiau pregătite zilnic, prin urmare, procesul de alimentare însemna o bună parte din timp. Asta i-a dat mamei o anumită organizare a zilei și o disciplină aparte, pe care a ajuns mai târziu să o internalizeze. Jurnalul alimentar riguros ținut și prezentat Ancăi la fiecare întâlnire a responsabilizat-o față de modul cum mănâncă. Întâlnirile cu Anca au fost periodice și de fiecare dată, în funcție de particularitatea situației, protocolul era ajustat în așa fel încât să răspundă nevoilor mamei. Cu multă blândețe și răbdare Anca a răspuns de fiecare dată întrebărilor și temerilor mamei. Și asta e partea dificilă a lucrurilor: să-l faci pe om să devină aderent la tratament, fie el medicamentos sau alimentar. Alimentația nu însemnă doar ce mâncăm, ci si de ce mâncăm, cum mâncăm, înseamnă conștientizare și prezență. Doar atunci când trăiești cu conștiința acestor lucruri, înțelegi că alimentele pot deveni medicamente.

Să reușești însă, să schimbi obiceiurile alimentare unui om de peste 60 de ani nu este lucru ușor, oricât de motivat pentru viață ar fi acesta. Aici intervine psihoterapia, care are rolul de a flexibiliza tiparele de gândire și de a lărgi perspectiva asupra alimentației. Deși la început a părut interesant și motivant pentru ea să mănânce așa, în scurt timp a realizat că e ceva total diferit de felul tradițional de a mânca, motiv pentru care a început să opună rezistență și chiar să respingă noul stil de viață. Tendința noastră este să rămânem în zona de confort, iar orice ieșire din aceasta zonă se face cu efort și consum de energie, motiv pentru care nu suntem prea entuziaști de schimbare. E mult mai ușor să urmezi vechile trasee bătătorite decât să te abați printr-o junglă necunoscută, oricât de multă hrănă și oxigen ți-ar oferi ea. Rolul psihoterapiei a fost așadar de a croi noi poteci, de a face lumină printre hățișuri și de a da o direcție acestui drum. Pe lângă susținerea nutriției, psihoterapia a contribuit și la reducerea stresului provocat de confruntarea cu o astfel de boală. Să trăiești sub imperiul fricii poate avea efecte devastatoarea asupra organismului. Întregul echilibru al corpului este pus în pericol, iar efectele se materializează în scăderea imunității și agravarea bolii. Imunitatea este baza pe care ar trebui cladită terapia împotriva cancerului. Din păcate, chimioterapia scade imunitatea, dar alimentația echilibrată și psihoterapia vin în sprijinul său. Prin urmare, am reușit prin diverse tehnici terapeutice să diminuăm stresul și să creștem pe cât posibil calitatea vieții. Am început cu exerciții fizice în fiecare dimineață (35-40 min), care aveau rolul de a elibera tensiunile, de a o energiza, oxigena precum și de a detoxifia sistemul limfatic. Am recurs la exerciții qigong care includ și multe exercitii de respirație. Urma în program o meditație de aprox 10 minnute de tip mindfulness, care pune accentul pe ce simțim în corp aici și acum și pe respirație, lăsând gândurile să vină și sa treacă. Am folosit tehnica imageriei pentru vizualizarea organului bolnav ca fiind tot mai sănătos, tehnici de hipnoză și relaxare pentru diminuarea durerii și a anxietății, tehnici care au crescut acceptarea de sine și acceptarea celorlalți. Am identificat posibilele cauze emoționale care au dus la instalarea bolii, am formulat obiective pe termen scurt, mediu și lung. Am făcut proiecții în viitor, am identificat și denumit emoțiile care se traduceau în anumite trăiri, precum și gândurile din spatele acestor emoții. Am făcut multe plimbări în natură, chiar alergări în ultima parte a tratamentului. Am folosit biblioterapia, filme (mai ales comedii). Se știe că râsul și muzica au un rol catartic și relaxează, ceea ce este benefic pentru sistemul imunitar.

Rețeaua de suport social are un rol deosebit de important, motiv pentru care am încurajat întâlnirile sau conversațiile cu prietenii suportivi și optimiști. O plăcere deosebită i-a făcut mamei în această perioadă să lucreze la gradină, invitată fiind de o prietenă. Toate acestea au contribuit la o mai bună calitate a somnului, la acceptarea alimentației și înțelegerea rolului acesteia, la acceptarea tratamentului medicamentos și la conștientizarea importanței lui. În tot acest timp mama nu a fost nevoită să ia nici un medicament (calmant sau altceva).

Fiecare zi a însemnat o bătălie câștigată pentru viață, chiar dacă uneori nu a fost deloc ușor. Practic, psihoterapia schimbă chimia organismului. Cum se întâmplă asta? Demersul psihologic crește speranța și optimismul care sunt înregistrate de sistemul limbic. Totodată, hipotalamusul primește mesaje care reflectă schimbarea de stare emoțională și transmite aceste mesaje glandei pituitare care comunică mai departe cu restul sistemului endocrin, restaurând echilibrul hormonal al corpului și astfel corpul va înceta să producă masiv celule anormale. Tot hipotalamusul este cel care anulează procesul de inhibare a sistemului imunitar, așa încât mecanismul de apărare a corpului se mobilizează împotriva celulelor anormale. În felul acesta, celule anormale se împuținează și sunt lăsate în seama tratamentului medicamentos și a suplimentelor alimentare. Și iată cum totul pornește de la modul cum gândim, de la mintea noastră. „ Mintea nu poate să existe fără creier, dar mintea poate să influențeze creierul” spune Elliot Valenstein, profesor de psihologie.

După trei ședințe de chimioterapie (2 luni – 25 aug 2015), rezultatele au fost spectaculoase: adenocarcinom endometrial aspect în evoluție favorabil cu remisia leziunilor carcinomatoase din fosă iliacă dreaptă și absența răvărsatului lichidian pelvin. Fară modificări structurale uterine. Markeri tumorali 30 unit/ml.

La finalul celor 6 ședințe (4 luni – 27.10.2015), rezultatele arătau astfel: fară semne de recidivă locale sau la nivel abdomino-pelvin. Fără colecții lichidiene în douglas, nu se evidențiază adenopatii iliace, inghinale bilateral. Uterul are dimensiuni reduse, corespunzător vârstei, cu contururi păstrate, nu se evidențiază zone hipovasculare la nivel endometrial, care să sugereze o recidivă locală. Markeri tumorali 19, 8 unit/ml.

Ultimul CT din februarie 2016 indică: fără modificări evolutive comparativ cu examenele anterioare. Uterul apare fără modificări structurale vizibile, endometru liniar, miometru omogen fără leziuni patologice vizibile la nivel anexial. Fără fluid liber intraperitoneal în etajul abdominal și pelvin. Fără adenopatii abdominale și pelvine patologice.

Toate acestea ne-au demonstrat că atunci când ai o viziune holistică asupra bolii și nu o tratezi doar dintr-o singură perspectivă, rezultatele sunt mult mai bune. Îmbinarea medicinei alopate cu o alimentație potrivită și cu psihoterapie susține pacientul fizic și psihic în lupta împotriva bolii. Am simțit că în acest caz am lucrat cu o echipă pluridisciplinară în care fiecare specialist și-a făcut rolul cu profesionalism și dedicare.

Tinând cont de faptul că fiecare persoană este unică și diferită, planul de tratament va fi la rândul său adaptat în funcție de persoană. De aceea și acest studiu de caz nu își propune neaparat să fie o soluție la toate cazurile de acest gen, ci mai degrabă să fie un model din care fiecare să se poată inspira și pe care să-l poată adapta în funcție de nevoile sale.

În concluzie, pot spune că cea mai sigură și mai puțin costisitoare cale de a fi sănătoși este prevenția. E mult mai bine să mâncăm sănătos și să conștientizăm rolul alimentației înainte de a ne imbolnăvi, să gândim rațional și să încercăm să avem cât mai puține emoții disfuncționale și nu în ultimul rând să ne folosim de tehnica avansată pe care ne-o oferă astăzi medicina în diagnosticarea bolilor.

Se spune că un supraviețuitor de cancer este cel care e în viață cinci ani mai târziu de la remiterea bolii. Ce pot să vă spun însă, este că, în cazul mamei mele, viața răzbate prin fiecare por a ființei sale. Nu numai că a câștigat o bătălie cu boala, dar a câștigat un alt mod de a trăi și a înțelege lumea. Nimeni nu știe ce va fi de fapt mâine în viața lui. Tot ce avem este chiar în acest moment și dacă acum trăiești cu bucurie, faci ce-ți place și aduci bucurie și celorlalți se numește că ești nu doar un supraviețuitor, ci chiar un învingător.”

Diana Untaru – fiica și psiholog

Cazul a fost prezentat de către Diana în cadrul conferinței Echilibrul hormonal natural, din 19 martie 2015.

Personal doresc să mulțumesc dnei Tanța pentru că mi-a oferit această experiență profesională și personală; Dianei, care a crescut sensul și a ghidat direcția fiecărei zile; Laviniei care m-a recomandat cu încredere; dr. Florina Moldova care a susținut regimul alimentar.

Iar vouă, dragi cititori, vă doresc să aveți speranță!

Anca Ignat