Arhive etichetă: a slăbi

Dacă știi să slăbești, de ce nu reușești?

Supraponderalii care lasă pe mâine ce puteau face de două decenii sunt deja obezi.

https://nextstepministries.com/tomorrow-today/

Majoritatea oamenilor care au o greutatea corporală cu mult mai mare decât cea normală nu doresc să abordeze subiectul slăbitului din perspectiva frumuseții, afirmând că pentru ei acest aspect este complet lipsit de valoare. Cu o parte dintre ei, care au fost cu adevărat ambițioși, scăzând alături de mine 20-30 de kilograme, ajungem să discutăm despre haine, mărimi și conturul corpului lor. Iar frumusețea lor neobservată de ei ajunge să se descopere, ca o cortina trasă la final de o piesă excelentă. Frumusețea unui trup este o formă de exprimare a sănătății.

La început, pretind că sunt foarte bine cu ei înșiși, întrebându-mă oare la ce se raportează? Voi știți că o tumoră, ca obezitatea, poate să dea simptome doar în faze avansate? Totuși veți considera că această comparație este deplasată. Dar face sens din perspectiva mea, o tumoră nu se vede, iar obezitatea nu se dorește a fi văzută. Da, sunt mulți obezi care nu se văd, indiferent de bombardamentul de jigniri al societății. Au făcut rezistență, au construit un zid solid între ei și oglindirea societății.

Sunt mulți obezi care se văd doar în forumul lor intern, scufundat în dialog negativ, exprimat în exterior prin umor și alte forme extravagante de a mima binele. Câți obezi nu ne fac să râdem, în timp ce în ei curg râuri de lacrimi?

De câte ori un normopoderal ajută un obez?

Dând sfaturi unui obez este ca și cum ți-ai educa părinții, pentru că nu-i accepți altfel. Ei au deja experiențe proprii, au convingeri false aplicate, se învârt de ceva timp, iar noi ne gândim că informația le va schimba viața. Oare? Când ești supraplin, crezi că un gram de informație suplimentară este o necesitate?

Viața se schimbă prin practică. Ar trebui să ne definească rutina, nu excepția. Este important să le spunem că nu va fi ușor să reușească, că va fi chiar greu, că normponderea va implica o transformare și o sfărâmare de opinii culese din vecini și mixate la mesele lor.

Procesul de slăbire implică, în primul rând, angajamentul de a dori să zdrobești o rutină care te conduce spre moarte lentă, de a recunoaște că sutele de diete aplicate nu au fost însoțite de metodologia riguroasă a reușitei, că nu ai urmat ajutorul specialistului când ai picat, ci dimpotrivă l-ai părăsit, pentru că fie nu este bun din perspectiva ta, fie ți-a fost rușine să nu-l dezamăgești.

Rușinea, cel puțin pentru pacienții din România, este o mare problemă. Din rușine, mulți pacienți mint. Din rușine, mulți pacieți abandonează. Să recunoaștem că regulile le respectăm doar dacă le ”personalizăm”. Însă în nutriție, disciplina, respectarea regulilor și înțelegerea lor sunt mai presus de rușine. Să ne propunem mai mult să cerem respectuos ajutorul, asumându-ne reușita, în loc să ne ascundem sub umbrela rușinii.

Dacă ești obez, cere ajutorul unui specialist, dar fii pregătit nu să-mi spui câte știi, ci să-mi arăți că poți practica ce este dovedit că funcționează. A ști nu înseamnă a aplica.

Citește și părerilor unor pacienți care nu mai sunt astăzi obezi: https://casaignat.ro/program-educativ-de-slabire-10-10-editia-a-ii-a.html

Anca Ignat-Sâncrăian

Normoponderalul și Obezul, în discuții

Procesul de slăbire implică să joci desăvârșit rolul persoanei tale, dar cu 30 de kg mai puțin. Cele 2 personaje, Obezul și Normoponderalul, sunt deseori interpretate disproporțional.

A fi numai în rolul Obezului, prin care îți satisfaci poftele și hrănești permanent rebeliciunea țesutului adipos, îți va aduce ca efect neînțelegerea personajului Normoponderal, despre care nu prea mai știi nimic, fie pentru că au trecut ani buni de când jucai acest rol cu ușurință, fie ți se pare rolul cel mai greu de interpretat.

A lua lecții de la un nutriționist, în acest rol al vieții înseamnă a-l angaja să-ți spună ce emoții, ce pofte, ce nevoi are Normoponderalul.

Conexiunile creierului din omul Obez vor fi complet diferite cu ale aceluiași om, dar cu o greutate normală. Prin urmare, nu te mai întreba cum vei face când vei avea cu 30 de kilograme mai puțin, deoarece fiecare 5 kg, vor aduce intensități și strigăte tot mai surde ale personajului dependent și vicios interpretat de Obez.

Exercițiul de imaginerie în procesul de slăbire este dătător de endorfine, de atenuare a poftelor și a necesarului energetic specific Obezului. Imagineaza-ți că interpretezi perfect rolul personajului Normoponderal. Povestește ce simți, ce faci în acest trup? Ce ai dori să consumi? Cât? Când? Te vezi mai mult în acțiune, decât stând?

https://www.islam21c.com/islamic-thought/reflecting-on-your-mirror/

Ca nutriționist, eu interpretez rolul personajului cu numărul optim de kilograme negociat cu pacientul meu. Și știu a-l juca în dialog cu el. El dorește să fie normoponderal, se simte neîndreptățit, însă acțiunile lui, pot fi specifice celui Obez. ”Sunt cu tine, chiar dacă mă vei critica și te vei opune mie, până într-o zi când vom ajunge în același punct, iar tu vei juca, natural rolul personajului cu o greutate plăcută”.

Anca Ignat-Sâncrăian